Alianța franco-rusă

Evenimente care au condus la izbucnirea Primului Război Mondial
Rebeliunea Taiping⁠(en)[traduceți] 1850-1864 Unificarea Germaniei 1866-1871 Restaurația Meiji 1868 Războiul franco-prusac 1870-1871 Concertul European 1871 Marea Criză Orientală⁠(en)[traduceți] 1875-1878 Războiul ruso-turc 1877-1878 Congresul de la Berlin 1878 Campania în Bosnia 1878 Dubla Alianță 1879 Războiul zulușilor 1879 Războiul Pacificului 1879-1884 Primul Război al Burilor 1880-1881 Lupta pentru Africa 1881-1914 Alianța austro-sârbă⁠(en)[traduceți] 1881 Războiul anglo-egiptean 1882 Tripla Alianță 1882 Conferința de la Berlin 1884-1885 Criza bulgară⁠(en)[traduceți] 1885-1888 Războiul sârbo-bulgar 1885 Genocidul Congolez⁠(en)[traduceți] 1885-1908 Războiul italo-etiopian din 1887–1889⁠(en)[traduceți] 1887-1889 Criza samoană⁠(en)[traduceți] 1887-1889 Tratatul de reasigurare 1887-1890 Incidentul Mayerling 1889 Alianța franco-rusă 1894 Primul Război Italo-Etiopian 1894-1896 Primul Război Sino-Japonez 1894-1895 Masacrele hamidiene⁠(en)[traduceți] 1894-1897 Războiul greco-turc 1897 Incidentul Fashoda 1898 Războaiele bananiere 1898-1938 Războiul hispano-american 1898 Cursa înarmării anglo-germană 1898-1912 Convenția Tripartită⁠(en)[traduceți] 1899-1900 Al Doilea Război al Burilor 1899-1902 Răscoala boxerilor 1899-1901 Războiul filipino-american 1899-1902 Rebeliunea Moro⁠(en)[traduceți] 1899-1913 Alianța anglo-japoneză⁠(en)[traduceți] 1902 Blocada navală a Venezuelei 1902-1903 Răscoala din 1903 din Macedonia 1903 Antanta cordială 1904 Războaiele Herero⁠(en)[traduceți] 1904-1908 Genocidul Herero și Namaqua⁠(en)[traduceți] 1904-1908 Războiul ruso-japonez 1904-1905 Revoluția rusă din 1905 1905 Prima criză marocană 1905-1906 Rebeliunea Maji Maji⁠(en)[traduceți] 1905-1907 Masacrele tătaro-armene⁠(en)[traduceți] 1905-1907 Războiul porcului⁠(en)[traduceți] 1906-1908 Răscoala Țărănească din 1907 1907 Convenția anglo-rusă 1907 Revoluția Junilor Turci 1908 Masacrul din Adana⁠(en)[traduceți] 1909 Criza bosniacă 1908-1909 Tratatul de la Racconigi⁠(en)[traduceți] 1909 Lovitura de stat din Portugalia 1910 Revoluția Mexicană 1910-1920 Războiul de graniță mexican⁠(en)[traduceți] 1910-1919 Criza Agadir 1911 Războiul Italo-Turc 1911-1912 Revoluția Xinhai 1911-1912 Războaiele Balcanice 1912-1913 Atentatul de la Sarajevo 1914 Criza din iulie 1914
v d m

Alianța franco-rusă sau Apropierea ruso-franceză a fost o alianță formată conform înțelegerilor bilaterale din 1891–1893 și care a durat până în 1917. Consolidarea Imperiului German, crearea Triplei Alianțe din 1882 și exacerbarea contradicțiilor franco-germane și ruso-germane din deceniul al nouălea al secolului al XIX-lea au dus la o politică externă comună și interesele militare strategice reciproce între Franța și Rusia. Dezvoltarea legăturilor financiare dintre cele două țări a creat premisele economice pentru Alianța Russo-Franceză.

Istoric

Istoria alianței datează de la începutul deceniului al optulea al secolului al XIX-lea, având ca evenimente declanșatoare Războiul franco-prusac și Tratatul din Frankfurt din 1871. Guvernul rus a sprijinit Franța în timpul perioadei încordate din 1875, când protestele St. Petersburgului și Londrei au forțat Germania să înceteze amenințările cu războiul la adresa Parisului.^[1] În 1876, cancelarul german Otto von Bismarck a încercat fără succes să obțină de la Rusia o garanție pentru păstrarea teritoriului imperial Alsacia-Lorena ca parte a Germaniei în schimbul sprijinului german pentru politica rusă în Extremul Orient. În 1877, când francezii și germanii se aflau din nou în pragul războiului, Rusia a continuat să mențină relațiile prietenești cu Franța. Totuși, după Congresul de la Berlin din 1878, în încercarea de reapropiere de Anglia și Germania, a adoptat o poziție ostilă față de Rusia. Îndepărtarea poziției Franței față de cea a Rusiei și politica ei de cuceriri coloniale a durat până în 1885, când contradicțiile franco-germane s-au accentuat după înfrângerea franceză din Annam. La începutul anului 1887, între Franța și Germania au apărut noi tensiuni. Franța a făcut apel la guvernul rus pentru obținerea de ajutor. La încheierea Tratatui de reasigurare cu Germania din 1887, Rusia a insistat să obțină pentru Franța aceleași condiții pe care Germania le stipulase pentru aliatul său, Austria.^[2]

La sfârșitul penultimului deceniu al secolului, declajele economice dintre Rusia și Germania au crescut. În acei ani și la începutul deceniului următor, Rusia a primit un număr de împrumuturi mari din partea francezilor. Deteriorarea relațiilor ruso-germane, revigorarea Triplei Alianțe în 1891 și zvonurile potrivit cărora Marea Britanie se va alătura acesteu alianțe au stat la baza încheierii unui acord politic între Rusia și Franța. În timpul unei vizite a unei escadrie franceze la Kronstadt în iulie 1891, a fost încheiat un acord sub forma unui schimb de scrisori între miniștrii afacerilor externe. Franța era interesată mult mai mult decât Rusia într-o alianță militară și s-a străduit să suplimenteze acordul din 1891 cu prevederi militare. În urma negocierilor, reprezentanții Staleor majore generale rus și francez au semnat o convenție militară la 5 august (17 august stil vechi) 1892, care prevedea ajutor militar reciproc în caz de atac german.

Printr-un schimb de scrisori între 19 (sn)/27 decembrien (sv) 1893 și 23 decembrie 1893/4 ianuarie 1894, ambele două guverne au anunțat ratificarea convenției militare. Astfel a fost oficializată alianța politico-militară ruso-franceză. A fost un răspuns la formarea unui bloc militar (Tripla Alianță) condus de Germania. În Europa, s-au format două blocuri imperialiste ostile opuse.^[3]

Bazându-se pe sprijinul rus, Franța și-a intensificat politica colonială. După incidentului Fashoda cu Marea Britanie din 1898, s-a străduit și mai mult să consolideze alianța cu Rusia. Alianța cu Franța a înlesnit, de asemenea, expansiunea țarisă în Manciuria în la sfârșitul secolului. În perioada premergătoare semnării alianței și în primii ani ai existenței acesteia, rolul determinant a fost jucat de Rusia, dar în timp situația s-a modificat. Rusia țaristă a continuat să primească împrumuturi importante din parte Franței și a ajuns treptat dependență financiar de Paris. În perioada de pănă la declanșarea primei conflagrații mondiale, cooperarea dintre statele majore ale celor două state s-a adâncit. În 1912 a fost semanta o convenție navală ruso-franceză. Rusia și Franța au intrat în război unite de un tratat de alianță. Acest fapt a avut un efect semnificativ asupra cursului și rezultatului războiului, de vreme ce a forțat Germania chiar din primele zile ale conflagrației să lupte pe două fronturi. Alianța a asigurat înfrângerea Germanii în bătălia de la Marna, eșecul Planului Schlieffen și înfrângera finală a Imperiului German. Alianța ruso-franceză a fost abrogată de guvernul sovietic în 1917.^[4]

Galerie de fotografii

• 
  Steagul comemorativ.
• 
  Caricatură politică din1893 political. Marianne (Franța) îmbrățișată de ursul rus.
• 
  Țarul Nicolae al II-lea și ministrul de război francez, generalul André, în timpul unor manevre militare.
• 
  Placheta comemorativă .

Vezi și

• Cauzele Primului Război Mondial
• Relațiile internaționale dintre Marile Puteri (1814–1919)
• Antanta

Note și bibliografie

Bibliografie suplimentară

• Albrecht-Carrié, René. A Diplomatic History of Europe Since the Congress of Vienna (1958)
• Hamel, Catherine. La commémoration de l’alliance franco-russe : La création d’une culture matérielle populaire, 1890-1914 (French) (MA thesis, Concordia University, 2016) ; online
• Kennan, George Frost. The fateful alliance: France, Russia, and the coming of the First World War (1984) online free to borrow; covers 1890 to 1894.
• Keiger, John F. V. (1983). France and the origins of the First World War. Macmillan. 
• Keiger, J.F.V. France and the World since 1870 (2001)
• Mansergh, Nicholas (1949). The Coming of the First World War. London: Longmans Green and Co. 
• Rich, Norman. Great power diplomacy, 1814-1914 (1992) pp 216-62, 391-407.
• Taylor, A.J.P. The struggle for mastery in Europe, 1848-1918 (1954), pp 325–345

Resurse internet

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alianța franco-rusă

• Textul original al acordului