Luptele pe mare între flotele rusă și otomană durau de câteva săptămâni, turcii trimițând în largul Mării Negre mai multe flotile de fregate pentru patrulare. Una dintre acestea, aflată sub comanda lui Osman Pașa, s-a îndreptat către Sinop, alăturându-se fregatei cu pânze Kaid Zafer (parte a unei patrule mai vechi) și încă unei fregate cu aburi, (probabil Taif). Otomanii au vrut să trimită nave de linie la Sinop, dar ambasadorul britanic la Istanbul a insistat ca acest lucru să nu se întâmple. Se poate ca acest lucru să fi fost făcut cu bună știință, pentru a atrage Rusia să atace o flotă mai slabă. Britanicii și francezii sprijineau Imperiul Otoman împotriva Imperiului Rus, dar nu doreau începerea unui război. Când a fost clar că războiul nu putea fi ocolit, ei au sperat că Rusia va cădea în capcană și va oferi un casus belli (motiv de război).
Rușii, conduși de faimosul amiralPavel Nahimov, au intrat în port într-o formație aranjată pe două linii a câte trei nave de luptă și au ancorat de-a lungul liniei fregatelor turcești. Bătălia a durat aproximativ o oră. Rușii au folosit ghiulele de tip Paixhans, reușind să distrugă întreaga flotă turcească, cu excepția vaporului Taif, care a reușit să ajungă în siguranță la Istanbul pe 2 decembrie, deși a fost urmărit de navele cu aburi rusești.