Margareta de Provence
Margareta de Provence | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 1221 Forcalquier |
Decedată | 21 decembrie 1295 (74 de ani) Paris |
Înmormântată | Catedrala din Saint-Denis |
Părinți | Ramon Berenguer IV, Conte de Provence Beatrice de Savoia |
Frați și surori | Sancha de Provența[*][1] Eleanor de Provence[1] Beatrice de Provence[*][1] |
Căsătorită cu | Ludovic al IX-lea al Franței |
Copii | Isabella, regină de Navara Filip al III-lea al Franței Blanche a Franței Margareta, Ducesă de Brabant Robert, Conte de Clermont Agnes, Ducesă de Burgundia |
Religie | creștinism |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | reine de France[*][[reine de France (Title held by the Consort of the King of France)|]] |
Familie nobiliară | Casa de Aragon Casa de Capet |
Regină consort a Franței | |
Domnie | 27 mai 1234 – 25 august 1270 |
Încoronare | 28 mai 1234 |
Modifică date / text |
Margareta de Provence (1221[2] – 21 decembrie 1295) a fost regină consort a Franței ca soție a regelui Ludovic al IX-lea al Franței. A fost fiica cea mare a lui Ramon Berenguer IV, Conte de Provence și a soției acestuia, Beatrice de Savoia.
Biografie
Surorile mai mici ale Margaretei erau regina Eleanor a Angliei, regina Sanchia a Germaniei și regina Beatrice a Siciliei. Ea a fost în special apropiată de Eleanor, de care se apropia ca vârstă și cu care a menținut o relație de prietenie până au devenit adulte.[3] Căsătoriile regilor Franței și Angliei cu surorile din Provence au îmbunătățit relația dintre cele două țări, care a dus la semnarea Tratatului de la Paris.[4]
La 27 mai 1234 la vârsta de 13 ani, Margareta a devenit regină consort a Franței ca soție a regelui Ludovic al IX-lea, cu care a avut 11 copii. A fost încoronată a doua zi după nuntă.
Note
- ^ a b c Kindred Britain
- ^ Charles Cawley, Medieval Lands, Provence
- ^ Howell. p. 3. Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor)Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link) - ^ Sanders, I.J. (). The Texts of the Peace of Paris, 1259 The English Historical Review Vol. 66, No. 258 pp. 81-97. Oxford University Press. p. 88.