Neoabsolutism

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Neoabsolutismul a fost forma de guvernământ din Imperiul Austriac din anii 1850, după înfrângerea Revoluției de la 1848. Artizanul neoabsolutismului a fost ministrul de interne Alexander von Bach. Caracteristicile neoabsolutismului au fost centralismul administrativ, germanizarea aparatului de stat, lipsa parlamentarismului, reintroducerea cenzurii, precum și monopolul Bisericii Romano-Catolice asupra învățământului și educației.

În plan artistic perioada s-a caracterizat prin avântul stilului istoricist, glorificarea evului mediu, promovarea arhitecturii neogotice etc.

Perioada neoabsolutistă s-a încheiat prin Diploma din Octombrie, promulgată de împăratul Franz Joseph al Austriei în data de 20 octombrie 1860.

Urmări

Neoabsolutismul a generat nemulțumirea naționalităților componente ale Imperiului Austriac. O rezolvare temporară a fost Compromisul austro-ungar din 1867, care la rândul său nu a fost viabil pe termen lung.