Ochotona rufescens

Ochotona rufescens
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Lagomorpha
Familie: Ochotonidae
Gen: Ochotona
Specie: O. rufescens
Nume binomial
Ochotona rufescens
(Gray, 1842)[2]
Arealul speciei Ochotona rufescens
Modifică text Consultați documentația formatului

Ochotona rufescens este o specie de mamifere din familia iepurilor fluierători, Ochotonidae.[2] Este găsită în Afganistan, Iran, Pakistan și Turkmenistan, iar Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii o listează ca fiind neamenințată cu dispariția.[1]

Taxonomie

Ochotona rufescens a fost descrisă pentru prima dată de John Edward Gray în anul 1842. Sunt recunoscute trei subspecii: O. r. rufescens, O. r. regina și O. r. shukurovoi.[2]

Descriere

Această specie este o lagomorfă, un mamifer mic înrudit cu familia Leporidae, și are un cap mic cu urechi rotunjite, picioare scurte cu blană deasă și tălpi îmblănite. Blana este maro-roșcată cu un „guler” de culoare crem care înconjoară gâtul, iar părțile inferioare sunt mai pale.[3]

Răspândire și habitat

Ochotona rufescens se găsește în regiuni muntoase din Afganistan, Iran, Pakistan și sud-vestul țării Turkmenistan la altitudini cuprinse între 1.900 și 3.500 de metri. Se găsește în habitate deșertice stâncoase, unde acoperirea vegetației este rară și acoperă mai puțin de 60 % din sol, de asemenea în păduri de ienupăr.[1]

Comportament

Specimenele din specia Ochotona rufescens trăiesc într-un sistem de vizuini. Este o specie diurnă, apogeul activității sale find atins în timpul dimineții.[4] Se hrănește cu materie vegetală incluzând Ephedra, Artemisia și scaieți⁠(d). Unele tulpini și frunze sunt tăiate în bucăți și uscate în aer liber înainte de a fi depozitate în vizuină. Sezonul de reproducere durează din martie până în septembrie, timp în care o femelă poate făta de 5 ori, în medie câte 6 pui.[1]

Stare de conservare

Ochotona rufescens are un areal larg, iar populația pare să fie stabilă. În unele regiuni este considerată o specie dăunătoare pentru că se hrănește cu culturi și distruge scoarța pomilor fructiferi. Densitatea populației poate ajunge la 70 de indivizi pe hectar. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a listat această specie ca fiind neamenințată cu dispariția, dar este posibil ca o anumită populație izolată să fie pe cale de dispariție. Această specie a fost domesticită și apoi utilizată în Franța și Japonia pentru cercetare în laborator.[1]

Note

  1. ^ a b c d e Smith, A.T.; Boyer, A.F. (2016) Ochotona rufescens”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. .  Downloaded on 31 October 2020.
  2. ^ a b c Hoffman, R.S.; Smith, A.T. (). „Ochotona (Ochotona) rufescens”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 192. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  3. ^ Triepke, Michael (). „Ochotona rufescens: Afghan pika”. Animal Diversity Web. University of Michigan Museum of Zoology. Accesat în . 
  4. ^ Aulagnier S.; P. Haffner, A. J. Mitchell-Jones, F. Moutou & J. Zima (2009) Mammals of Europe, North Africa and the Middle East, A&C Black, London.
  • v
  • d
  • m
Speciile extante de lagomorfe
Ochotona
  • Subgenul Pika: Iepure fluierător din Altai (O. alpina)
  • O. argentata
  • O. collaris
  • O. coreana
  • O. hoffmanni
  • Iepure fluierător nordic (O. hyperborea)
  • O. mantchurica
  • O. opaca
  • O. pallasi
  • Iepure fluierător american (O. princeps)
  • O. turuchanensis
  • Subgenul Alienauroa: O. huanglongensis
  • O. sacraria
  • O. flatcalvariam
Pentalagus
  • Iepure ryukyu (P. furnessi)
Bunolagus
  • B. monticularis
Nesolagus
Romerolagus
  • Iepure de vulcan (R. diazi)
Brachylagus
  • Iepure pitic (B. idahoensis)
Sylvilagus
(Iepuri cu coadă
de bumbac)
  • Subgenul Tapeti: S. andinus
  • S. apollinaris
  • Iepure de apă (S. aquaticus)
  • Iepure sălbatic brazilian (S. brasiliensis)
  • S. daulensis
  • S. dicei
  • S. fulvescens
  • S. gabbi
  • S. incitatus
  • S. insonus
  • S. nicefori
  • Iepure de mlaștină (S. palustris)
  • S. parentum
  • S. salentus
  • S. sanctaemartae
  • S. surdaster
  • S. tapetillus
  • S. varynaensis
  • Subgenul Sylvilagus: S. audubonii
  • S. cunicularis
  • Iepure de pădure din Florida (S. floridanus)
  • S. graysoni
  • S. nuttallii
  • S. obscurus
  • S. holzneri
  • S. transitionalis
  • Subgenul Microlagus: S. bachmani
Oryctolagus
  • Iepure de vizuină (O. cuniculus)
Poelagus
  • Iepure al tufișurilor (P. marjorita)
Pronolagus
(Iepuri roșii)
Caprolagus
  • Iepure zbârlit (C. hispidus)
Lepus
(Iepuri propriu-ziși)
  • Subgenul Macrotolagus: Iepure mare antilopă (L. alleni)
  • Subgenul Poecilolagus: Iepure de zăpadă (L. americanus)
  • Subgenul Lepus: Iepure polar (L. arcticus)
  • Iepure arctic (L. othus)
  • Iepure alb (L. timidus)
Identificatori taxonomici