Permitivitate (electromagnetism)

Permitivitatea electrică (sau constanta dielectrică) este o mărime, notată ε, care indică rezistența opusă la polarizare electrică a unui dielectric. Caracterizează proprietățile electrice ale unui mediu și este dată de relația:

D = ϵ E , {\displaystyle \mathbf {D} =\epsilon \cdot \mathbf {E} ,}

unde:

Unitatea de măsură în SI este farad pe metru.

Într-un mediu izotrop:

ϵ = ϵ 0 ( 1 + χ e ) , {\displaystyle \epsilon =\epsilon _{0}(1+\chi _{e}),}
  • χe = susceptibilitatea electrică a mediului;
  • ε0 = constanta dielectrică a vidului.

În practică este utilizată o mărime adimensională exprimată prin raportul dintre permitivitatea unui mediu și cea a vidului:

ϵ r = ϵ ϵ 0 , {\displaystyle \epsilon _{r}={\frac {\epsilon }{\epsilon _{0}}},}

numită permitivitate relativă.

Vezi și

  • Permeabilitate (electromagnetism)