Radiație termică

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

Radiația termică este radiația electromagnetică emisă de toate corpurile aflate în stare condensată, la temperaturi mai mari de zero absolut. Ea este generată de agitația termică a constituenților substanței (atomi, electroni, ioni) care sunt în același timp purtători de sarcini electrice. Legile lui Kirchhoff descriu proprietățile macroscopice ale interacției radiației termice cu substanța.

Pentru descrierea lor un rol central îl joacă radiația emisă de un corp perfect absorbant (corp negru). Spectrul radiației termice a corpului negru depinde numai de temperatura lui. Interpretarea teoretică a emisiei corpului negru de către Max Planck în 1901 a reprezentat fundamentarea mecanicii cuantice, ca o ramură nouă a fizicii.

Radiația termică cuprinde toate frecvențele, însă - pentru o temperatură dată - atinge o intensitate maximă la o anumită lungime de undă. Când temperatura crește de la 3 K până la 7000 K, lungimea de undă pentru care se atinge maximul emisiei scade de la circa 1000 μm la aproximativ 0,4 μm (în conformitate cu legea de deplasare a lui Wien). La temperaturi obișnuite, cea mai mare parte a spectrului radiației termice se află în domeniul infraroșu; acesta se deplasează către lungimi de undă mici pe măsură ce temperatura corpului crește. Emisia radiației termice devine vizibilă în jurul temperaturii de 600 °C.

Radiația termică nu este polarizată (fiind produsă de sarcini electrice accelerate "haotic").

Proprietăți

Radiația termică are o serie de proprietăți fizice dintre care se pot menționa:

  • se emite pe toate frecvențele;
  • este izotropă și omogenă;
  • este nepolarizată.

Vezi și

Bibliografie

  • A. Badea, A. Leca ș.a. Procese de transfer de căldură și masă în instalațiile industriale, Editura Tehnică, 1982
  • Ciobanu, Gheorghe: Termodinamică și fizică statistică (Colecția Nabla), Editura Tehnică, București 2004

Lectură suplimentară

  • I. G. Deac, Elemente de criogenie, Editura Napoca Star, 2010, p 57-60
v • d • m
Fizică statistică
Termodinamică
Calorimetrie • Capacitate termică • Căldură latentă • Ciclu termodinamic • Ciclul Carnot • Ciclul Clausius-Rankine • Coeficient de transformare adiabatică • Constanta universală a gazului ideal • Echilibru termodinamic • Energie internă • Energie liberă • Entalpie • Entalpie liberă • Entropia radiației electromagnetice • Entropia termodinamică (după Carathéodory) • Entropie • Entropie termodinamică • Evaporare • Fază (termodinamică) • Fierbere • Formula lui Planck • Fracție molară • Gaz ideal • Gaz perfect • Gaz real • Legea Boyle-Mariotte • Legea Dulong-Petit • Legea lui Avogadro • Legea lui Dalton • Legea lui Henry • Legea lui Raoult • Legile de deplasare ale lui Wien • Legile lui Kirchhoff (radiație) • Lema lui Carathéodory (termodinamică) • Mărimi molare de exces • Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) • Perpetuum mobile • Potențial chimic • Potențial termodinamic • Presiune de vapori • Principiile termodinamicii • Principiul al doilea al termodinamicii • Principiul al doilea al termodinamicii: Planck versus Carathéodory • Principiul al treilea al termodinamicii • Principiul întâi al termodinamicii • Principiul zero al termodinamicii • Proces adiabatic • Punct de fierbere • Punct de topire • Radiație termică • Relația lui Mayer • Rezonatorul lui Planck • Sistem termodinamic • Temperatură • Termochimie • Termodinamică • Transformare Legendre • Transformare termodinamică • Termodinamică chimică •
Mecanică statistică
Teorie cinetică