Urmărire penală

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.

Dreptul penal

Rezoluțiile parchetului
NUP · SUP · IUP trimiterea în judecată
Legi
Codul Penal Codul de procedură penală
Arii cu tematică apropiată
Abuzul între soți · Abuzul asupra copiilor Răpirea copiilor · Căsătoria minorilor Adulterul · Bigamie · Incestul Răpirea internațională de minori Sindromul Stockholm
v d m

Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Urmărirea penală se efectuează de către procurori și de către organele de cercetare penală (organele de cercetare ale poliției sau organele de cercetare speciale).

Urmărirea penală se poate finaliza cu soluții de netrimitere în judecată (clasare, renunțare la urmărire penală) sau cu soluție de trimitere în judecată.^[1]

Urmărirea penală in rem

Urmărirea penală in rem (cu privire la faptă, nu împotriva persoanei in personam ) se face atunci când toate condițiile legale referitoare la declanșarea urmăririi sunt legate exclusiv de fapta penală.^[2]^[3]

Note

^ „Urmărirea penală în Noul Cod de procedură penală”.
^ In rem, LegeAZ
^ Juridice, Societatea de Stiinte (7 iulie 2016), Începerea urmăririi penale in rem / Continuarea urmăririi penale față de suspect. Constituționalitate - JURIDICE, JURIDICE - in Law we Trust